OBIECTIVE
- Lansarea unei platforme de discuții independente pentru identificarea și dezbaterea celor mai importante subiecte referitoare la siguranța medicamentului, în beneficiul pacientului.
- Poziționarea manifestării drept eveniment expert din punct de vedere al informațiilor relevante pentru siguranța medicamentului.
- Dezbaterea implicațiilor reglementărilor naționale și internaționale în domeniu (Sesiune tehnică adresată profesioniștilor).
CONTEXT
- Farmacovigilența, definită de Organizația Mondială a Sănătății ca fiind „știința și setul de activități legate de depistarea, evaluarea, înțelegerea și prevenirea efectelor adverse ale medicamentelor”, este una dintre zonele de interes cu cea mai abruptă creștere din domeniul medical. Acest domeniu este esențial pentru monitorizarea sănătății publice și pentru instituționalizarea utilizării în siguranță a medicamentului.
- Creșterea incidenței afecțiunilor cronice și non-cronice este principalul factor determinant al cererii de medicamente. Din acest motiv, această creștere la nivel mondial este direct proporțională cu consumul de produse farmaceutice și in extenso cu apariția reacțiilor adverse. În consecință se estimează o creștere a cererii pentru monitorizare și reglementare a medicamentului.
- Având în vedere faptul că siguranța în administrarea medicamentului este o problemă semnificativă la nivel global, există o justificare evidentă a tendinței de reglementare, standardizare și alocare de resurse pentru implementare la nivel local și regional, încă de la începutul anilor 2000.
- Tehnologia, care a îmbunătățit conectivitatea și schimbul de date, determină și ea o tendință de creștere.
- Uniunea Europeană a creat “Good Pharmacovigilance Practices” (GVP), în urma implementării legislației de farmacovigilență din 2012, care monitorizează reacțiile adverse ale medicamentelor în țările membre. Furnizorii de farmacovigilență trebuie să respecte instrucțiuni standard și verificări de siguranță procedurale în toate fazele testării medicamentului.
- Însă farmacovigilența nu este singura componentă care vizează siguranța utilizării medicamentului. Sunt necesare atât o comunicare responsabilă către pacient, cât și facilitarea accesului pacientului la terapii, într-un cadru cu reglementare modernă și adaptată realităților zilelor noastre.